luni, 15 august 2011

Sf. Maria

Postat luni, 15 august 2011  la ora 00:37:00  

        Hey. De mult n-am mai scris şi eu ceva personal pe blog-ul ăsta, pentru că mintea mea a fost ocupată cu alte „creaţii” (vezi ultimele 4 postări). Azi e Sf. Maria şi se presupune că este şi ziua mea."" Întotdeauna mi-a plăcut această zi mai mult decât cea de naştere. Poate pentru că asta e în vară şi e cald şi frumos afară, deci pot face mai multe chestii, iar cea de naştere e iarna, pe 15 ianuarie (da, da, ca Mihai Eminescu).
        Acum mă simt ciudat, cum mă simt de fiecare dată de ziua mea. Într-un fel, aştept ziua asta de multe luni şi în alt fel, mă simt ciudat... Sunt tristă. Bănuiesc că este şi din cauza ultimelor zile, care nu au fost tocmai frumoase pentru mine.
        Sf. Maria (şi  fiecare onomastică sau zi de naştere a mea) nu mai este o zi la fel de plăcută pentru mine, cum era acum câţiva ani; Cred că e din cauza că ai mei s-au despărţit şi, de aici mi se trag toate problemele din viaţa mea. Habar n-am de ce-ncep să vorbesc despre despărţirea părinţilor mei tocmai azi, când e ziua mea şi se presupune că tre’ să fiu „ca o floare proaspătă, care-i zâmbeşte cu îndrăzneală Soarelui”... Cert e că azi e şi ziua tatălui meu şi nu prea ştiu multe de el. Din câte am auzit, o duce bine, e plecat pe o „insulă” frumoasă, departe de Iadu’ ăsta şi departe de fiica lui, pe care n-a mai sunat-o de 100 de ani şi pe care n-a mai întrebat-o  de 200 de ani cum o mai duce. Şi tocmai din cauza asta, sunt „ ca o floare călcată de TIR şi lăsată pe asfalt până la veştejire”.
        Aşa că, de ce să mă bucur? De trei zile stau, mă gândesc şi încerc să găsesc câteva motive pentru care m-aş bucura că e ziua mea. Ei bine, nu am găsit. Măcar  o am pe mama aproape şi pe bunica mea, pe care, se pare că o voi vizita chiar mâine. Presimt că-mi pregăteşte o surpriză. Niciodată nu mi-au plăcut surprizele, în special cele plăcute, nu pentru că sunt eu antisocială sau ţăcănită doar că, de cele neplăcute am parte destul de des şi am învăţat singură cum să reacţionez în faţa lor. Surprizele astea plăcute, pe care le pregăteşte bunica de obicei, nu mi-au plăcut niciodată, pentru că nu mă simt în largul meu când cineva se chinuie să pregătească ceva special pentru mine, simt că nu merit asta... Simt că merit şi că voi avea parte toată viaţa numa’ de surprize de-alea neplăcute şi că-mi merit soarta.
        În fine, cred că am spus cam tot ce trebuia spus, adică suficient cât să îmi dau eu seama peste zece ani despre ce-am vorbit aici. În încheiere, le urez „La Mulţi Ani” celor care poartă numele Maria, Marian ş.a.m.d. şi sper că voi să aveţi o zi onomastică mai plăcută ca a mea. Dar poate pentru prima dată, mă voi bucura şi eu de  o zi cu adevărat şi va fi totu’ bine.
        Noapte sfântă bună.

Despre Annitu

Write admin description here..

7 comentarii:

  1. Hey, stai calma :) imi pare rau ca s-au despartit parintii tai :( si eu ma simteam la fel de cand a murit tata...anyway :-j La multi ani!!! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. La Mulţii Ani!<33
    Va fi bine!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim, şi mie îmi pare rău pentru tatăl tău... Mulţumesc.
    @Boby, mulţumesc şi ţie :))
    @Anonim2, mulţumesc>:D< Sper.

    RăspundețiȘtergere
  4. Laaaaaaaaaaa multi ani <3<3.

    RăspundețiȘtergere
  5. la multi ani a 3 a oara, cu intarziere.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top