vineri, 16 decembrie 2011

Nedumerită...

Postat vineri, 16 decembrie 2011  la ora 23:20:00  

       Hei. Iar încep să absentez pe aici, dar la câte am de făcut în ultima vreme, nici nu mai e nevoie să mă justific.
        Cuvântul zilei este canalExact ca unul de-ăla mă simt acum. Sunt mai dezamăgită ca oricândM-am săturat să-mi pun toată încrederea într-o persoană şi apoi să mă văd rămasă cu buza umflată. Doamne, sunt mai furioasă ca oricând. De ce tocmai persoanele la care ne aşteptăm cel mai puţin îşi bat joc? De ce tocmai ele ? De ce nu poate fi altcineva ? De ce nu mă poate răni cineva pe care-l cunosc de puţin timp ? De ce tocmai persoanele pe care le ştiu de aproximativ mult timp mă dezamăgesc? Care-i explicaţia logică ? Ori ele se schimbă, ori mă schimb eu? Sau ajung să cunosc atât de bine acea persoană, încât îi descopăr şi defectele? Sau... Nici nu mai înţeleg. De ce totul se duce de râpă exact în momentul în care simt că-mi merge cel mai bine? De ce o persoană mă dezamăgeşte exact atunci când am cel mai mult încredere în ea?
        Uneori simt că nu mai pot. Pur şi simplu m-am săturat de unele faze care se repetă la nesfârşit. Unii oameni chiar nu ştiu să-i respecte pe cei din jur şi, fără să vor (sau invers) provoacă multă suferinţă. Iar eu sunt mereu pe post de victimă. De ce ? Sunt o fire foarte înţelegătoare şi atunci când ţin la cineva iert uşor, dar când văd că iert o persoană la nersfârşit, iar aceasta repetă în continuare aceleaşi greşeli, ce să mai fac? Nu pot să rup legătura cu acea persoană, pentru că e fix cineva la care ţin enorm şi uneori prefer să stau să sufăr, sperând că acea persoană se va îndrepta. Dar mereu mă amăgesc, niciodată nu se întâmplă aceea minune, sau dacă se întâmplă, nu durează mai mult de 3 zile. În pana mea, chiar nu mai rezist, simt că nu mai fac faţă. 
        N-am putere să zic "gata, pun stop, de azi m-am hotărât să nu mai simt nimic pentru tine", deorece inima e o proastă care n-ascultă de ce-i dictează raţiunea. Câteodată chiar mă oftic pe natura lucrurilor. De ce e totul atât de greu? De ce există încrederea în oameni ? De ce nu suntem ca nişte roboţi care sunt într-o relaţie doar ca să dea bine pe Facebook ? Ştiu că există şi asemenea persoane,dar eu nu sunt aşa! Şi nu pot fi aşa, pentru că nu vreau! ... Asta e clar. De-atâtea ori mi-am spus "sunt tare, nu mai las pe nimeni să mă rănească de-acum încolo, iar cine va încerca să-şi bată joc de mine, va face cunoştinţă cu partea violentă din mine" şi tot de-atâtea ori mi-am spus "hai, măi, îl iubesc, mai merită o şansă, treacă de la mine şi de data asta".
        De ce să las mereu eu de la mine, chiar şi atunci când nevinovăţia mea este evidentă? Sunt om, am sentimente, mă doare îngrozitor să văd că cineva profită de naivitatea mea. Aş vrea să pot face ceva în această privinţă, dar sunt prea "moale" încât să zic "gata, de azi nu-mi mai pasă"  Deşi... am mai făcut asta şi am avut succes, dar a venit din nou timpul când am avut încredere în cineva şi-am fost lasată cu curu-n baltă fix când mi-era lumea mai frumoasă.
        Oare va veni vreodată timpul când cineva îmi va da un răspuns la toate aceste întrebări care mă macină pe mineDeh, asta-s eu, un om curios care vrea să găsească explicaţii logice pentru toate măruntaiele fără sens.

Despre Annitu

Write admin description here..

3 comentarii:

  1. Poate nu sunt cel mai apt in acest domeniu incat sa iti dau un raspuns clar la problemele tale .Sincer spun...ca raspunsuri clare nu exista la astfel de lucruri .Totul depinde de taria si ratiunea fiecarei persoane .Sa le iau in ordine:
    In prima parte ai spus ca esti mereu pusa in postura de victima .Momentan...poate asa este...nu te cunosc si nu-ti stiu viata , dar iti pot spune un lucru : Nimeni de pe acest Pamant nu va ramane doar pe postura de victima .Suntem ca o roata ... Acum tu esti pe post de victima pentru a cunoaste aceasta parte si cealalta persoana pe post de agresor (spun agresor deoarece nu mi-a venit alt sinonim in minte ) , dar peste o vreme totul se va intoarce ...persoana care era agresor va deveni victima si tu agresor .Poate vei spune ca nu vei fi tu agresor...dar unele lucruri se intampla fara stirea noastra .Aceasta-i realitatea...chiar daca cateodata este cruda .
    Pe la jumatate ai vorbit despre incredere...stii proverbul : ,,Increderea dureaza ani sa fie castigata si cateva clipe pentru a fi spulberata " ?!? . Din pacate , acest proverb este des intalnit , dar foarte putin aplicat si constientizat .Iti dau un sfat prieteneste , fiindca macar din cele vorbite prin intermediul acestei ,,lumi a blogurilor" te consider amica .Invata sa nu mai depinzi de nimeni altcineva (cu exceptia parintilor) .Si eu puteam avea un viitor asigurat intr-un domeniu bun sa spun asa...si mi-au fost spulberate toate sansele datorita rautatii unor oameni si in ziua de astazi ...dupa 12 luni muncesc sa ajung acolo unde vreau de unul singur .Ridicate singura pe picioare...daca nu poti momentan...mediteaza la aceste lucruri...si fa-o pe viitor .
    Din partea mea : un gand bun , iti urez sa ai parte de o zi placuta in continuare , de o viata usoara in care deciziile sa fie joaca de copii si Dumnezeu sa iti dea sanatate si sa te ajute !

    RăspundețiȘtergere
  2. Hm...si eu ma regasesc cam in tot ce ai scris tu mai sus.Cel putin,in ultima vreme,parca nemultumirile mele sunt trase la indifo dupa ale tale.
    Totusi...sper ca va iesi soarele si pe strada mea.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. sincer si mie mi se intampla dar incerc sa nu pun suflet.. poate de asta pa atasez foarte greu de oameni o_O

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top