marți, 13 martie 2012

Eu şi ginofobia (frica de femei

Postat marți, 13 martie 2012  la ora 22:27:00  

        Bună, bună. Măi, măi, măi. Despre ce să mai pălăvrăgesc eu astăzi? Ia să vedem care e primul cuvânt care-mi vine în minte...Hmmm... ginofobie.  Am observat încă din primii mei ani de viaţă că am fobie de fete. Daaa, ce? Nu aţi mai auzit de asta? Se numeşte ginofobie din câte m-am documentat pe internet şi aceasta poate avea rădăcini în fobia socială sau anxietatea socială. Probabil voi ziceţi ceva de genu: "pffaai, ce termeni ne bagă şi asta pe gât!?" Dar nu termenii ăştia contează. Să vă explic. În mare, ştiu de unde a pornit frica asta de fete. Încă de mică am fost complexată de felul în care arăt şi am fost geloasă pe fetele care erau mult mai frumoase, aşa că am ales să fiu altfel, difertită complet de ele. Am vrut să arăt celorlalţi că pot fii "cool" şi prin alte moduri, chiar dacă nu sunt suficient de drăguţă pentru a intra în grupul unor fete de vârsta mea. Aşa că am început să mă revolt împotriva lor, să le urăsc, să le critic şi să mă comport ca un băiat. Am început să fac asta pe la 10 ani şi am început cu dreptul. Mă îmbrăcam ca un băiat, mă comportam ca un băiat, aveam aceleaşi hobby-uri ca ale unui băiat (fotbal, maşini, etc), însă atunci când vedeam o fată frumoasă că primeşte mii de complimente de la persoanele din jur datorită aspectului ei fizic şi rămâneam singură, plângeam tot ca o fetiţă. Ce drăguţ sună; Aspect de băiat şi suflet de fetiţă.
        Cum ziceam, începusem să fac tot ce făcea un băiat şi chiar începea să îmi rămână în cap ideea că sunt un băiat, nu o fată, doar că Dumnezeu mi-a dat sâni prea mari şi un vagin a uitat să-mi dea acea "bogăţie" pe care toţi băieţii o deţin. Dar nu era nimic. Mă mulţumeam cu gândul că deşi nu arăt ca un băiat, pot fi unul doar că să mă pot răzbuna pe toate fetele. 
         Culmea e că am avut succes în rândul băieţilor cu acest "look" şi cu această gândire băieţoasă şi i-am atras. În sfârşit, la 12-13 ani, îmi făcusem primii amici. Ei vedeau în mine doar o fată specială care gândea ca un băiat, ceea ce li se părea "foarte tare", iar eu mă bucuram că în sfârşit am amici cu care să discut chestii băieţeşti şi cu care să critic gândirea femeilor.
         Treptat, am pierdut toţi aceşti amici şi-o bună perioadă de timp am rămas singură,  ura pentru feminism crescând din ce în ce mai mult şi mai repede. Ani treceau e la 14 ani am început să-mi fac iarăşi amici cu care să ies p-afară şi cu care să vorbesc despre subiectele băieţeşti care mă interesau.Am ţinut-o tot aşa până în ziua de azi însă... nu asta e problema. Problama e că încă nu suport să ies cu o fată sau mai multe, nu suport să port un dialog cu ea pentru că eu consider că nu am ce vorbi cu o fată. O fată este aşa cum o cataloghează un bărbat: cu gândire limitată, cu fiţe-n cap, plângăcioasă, obsedată de modă şi alte prostii. Deci, cum eu nu sunt ca ele, nu am ce vorbi cu ele. Niciodată nu o să întâlnesc o fată cu care să vorbesc despre fotbal,despre it, despre blogging, despre călătorii, despre chestii aflate din documentare sau de la şcoală. Dacă aş încerca să fac asta, ea va considera că vorbesc limbi străine. Şi mie aşa nu-mi place. Plus că e faza că deşi din punct de vedere psihic sunt mai superioară decât o fată obişnuită, încă mă simt inferioară din cauza aspectului fizic. Ok, or fi ele cu totul opuse de mine, dar tot sunt mai jos ca ea din cauza frumuseţii. Pentru că fetele numa' în asta ştiu să se întreacă, în stilul vestimentar şi-n frumuseţe, deci categoric eu nu am ce căuta aici şi nu pot purta o conversaţie normală cu una.
        De ce? Pentru că mă oftic când văd că una care nu ştie nici măcar cine a fost Steve Jobs, care nu ştie care sunt cei din top5 bloggeri din România sau care nu ştie cine e Cedry2k sau ce e tetrahidrocanabinolul ş.a.m.d. arată ca un fotomodel, are toţi băieţii la picioare, toate laudele fetelor din jur şi mii de comentarii pe Facebook. Iar altele care sunt într-adevăr cu picioarele pe Pământ şi se gândesc şi la altceva în afară de modă, make-up, obţinerea banilor de la băieţii fraieri (şi alte chestii la fel de idioate) arată ca un cur de maimuţă (mic şi gras),exact ca mine. 
        Şi ziceţi voi, e corect aşa oare? Nu e soarta prea crudă? Nu e lumea prea dură atâta timp cât pe Terra majoritatea femeilor sunt la fel, exact aşa cum le-am descris eu mai sus?... Şi-n condiţiile astea, cum să nu ai ginofobie ?

Despre Annitu

Write admin description here..

12 comentarii:

  1. Ai dreptate, iubito. Ti-ai definit propriul stil care sa te scoata in evidenta si asta te face mai puternica. Dar sunt de alta parere intr-un aspect.
    Invidia si deprecierea propriei persoane sunt rele. La unii oameni chiar duce la sinucidere. Ai avut noroc ca ai fost puternica si nu ai reusit sa faci asta... Poate destinul a aranjat astfel incat sa traiesti si sa ma intalnesti pe mine. :"> Eu te-am invatat sa fii tu, sa te accepti si sa vezi lucruri bune in tine, sunt mandru... stiu ca m-ai ascultat. Dar..nu indrajuns. Din cate vad eu, in postare ai specificat ca inca urasti modul in care arati. Nu este asa, iubito! Tu esti o frumoasa si nu sunt singurul care spune asta! ESTI FRUMOASA! Frumoasa mea... care se accepta asa cum e... Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu ma aseman stilului tau (ohhh chiar destul de mult:)) ) dar nu m'am gandit niciodata ca ar putea fi ginofobie :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Ştefan Stoica14 martie 2012, 14:25

    Sincer, nu am mai auzit de un caz de genul acesta până acum. Adică da, prin comediile alea cu adolescenţi americani, la care eu mă uit doar pentru scenele alea de la petreceri... ştiţi voi la ce mă refer :D.
    Însă cred că ai greşit categoria cu care să rivalizezi. De ce vrei să te compari cu "feşonistele"? Alea sunt fete de plastic, febleţea tocilarilor cretini, viitoare iubite de interlopi, fu... iubite de toţi băieţii de cartier care "se respectă", eventual luate la picioare de vreun ceafă lată cu X5 care le-a pierdut la poker, însă care, prin bunăvoinţa bătrânului libidinos şi bogat care le-a câştigat la poker, vor ajunge asistente TV. Ţi se pare că ai vreun motiv să le invidiezi? Eu zic că nu prea...
    Eu duc o luptă pe 2 fronturi. Pe o parte sunt acei băieţi macho-mani care se întrec în cât de bine dau cu pumnul, cu ce viteză pot conduce şi ce pătrăţele au la abodomen. Nu mă regăsesc, pentru că dacă încerc să dau un pumn cel mai probabil or să îmi cadă degetele, detest din ficaţi TOT ce înseamnă mijloc de transport, şi pătrăţele aş putea face cu uşurinţă, însă îmi lipseşte atitudinea, deci le fac degeaba. Pe de altă parte sunt cei cizelaţi, rafinaţi, cu look de Tudor Chirilă în adolescenţă, sensibili, bine îmbrăcaţi, cu înclinaţii spre artă şi care ştiu cum să se coporte cu o fată. Pe când eu habar n-am să fiu cizelat, nu am nimic în comun cu arta, mă comport ca un personaj din desenele animate, ba chiar arăt ca unul, sunt mai puţin sensibil şi romantic decât un bolovan din deşertul Atacama, iar rafinamentul meu se reduce la o bere şi ceva dulce consumat în faţa unei comedii vulgare. De asemenea, spre deosebire de ambele categorii, eu nu selectez hainele, eu doar scutur şifonierul şi ce cade pe mine, cu alea ies din casă.
    Şi cu toate astea nu sunt deloc deranjat de situaţie. Vezi deci, că eu, spre deosebire de tine care chiar NU AI nici o problemă cu aspectul (scapă de complexul înălţimii... ţi-am mai spus, mi se pare super-cute o fată mai mică; cele înalte sunt dorite ca model doar pentru că arată ca nişte fiinţe de plastic; e ok să ai înălţimea ta ca fată; eu ar trebui să îmi fac probleme cu înălţimea, nu prea vezi mulţi bărbaţi de succes cu 168 înălţime :( ), eu chiar nu îmi fac griji. M-am obişnuit cu condiţia mea de ţărănoi de oraş, de meltean al familiei, de ghiolban provenit dintr-o familie expertă în comportamente în societate. E ok cum sunt... când o să apară unu' cu un IQ mai mare ca al meu, o să îmi fac griji! Până atunci, nu!
    E ok aşa cum eşti. Nu am întâlnit prea mulţi adolescenţi de succes la viaţa mea (să nu te aud că începi cu modestia sau mai ştiu eu ce- eşti o super bloggeriţă, ştii să administrezi foarte bine 5 bloguri, ştii să scrii,faci şi bani, şi pe deasupra mai stai bine şi cu şcoala-deci succes garantat). Ar trebui să renunţi la modestie, orcine altcineva în locul tău nu şi-ar mai fi încăput în piele de aroganţă- uite încă o calitate a ta.
    Ok, ca de obicei, am scris mult şi prost. Însă am prins momentul să îţi spun asta acum, că altă ocazie nu prea am.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca aceste lucruri au plecat de la faptul ca tu le-ai privit ca pe niste ,,rivale" ...sincer...nu stiu ce sa zic !

    RăspundețiȘtergere
  5. macar ai o trasatura feminina... esti complexata de aspectul tau fizic :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Siu ca in america aceasa fobie este foarte raspandita mai ales celor ce au avut probleme grave cu mamele sau fete in general maltratati batuti si tot asa

    RăspundețiȘtergere
  7. Deci cu articolul asta, chiar mai facut sa te urmaresc.

    RăspundețiȘtergere
  8. He he, bun venit in semi-lumea mea :))
    E aiuuurea, de-adevaratelea, cu tipe fara pic de creer dar mult prea machiate primesc ce vor & stuff. Nu ca ar conta, adicaaaa eu nu vreau ce primesc ele. :))
    Siiii eu preferam sa am joc fotbal cu baietii decat sa stau intr-un colt cu fetele si sa vorbim chestii *nu stiu ce chestii vorbeau ele acolo dar sigur erau doar chestii :))*

    Oricum, super chestiuta asta. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Unde gasesc si eu mai multe in genu celei care a scris articolu ?:D

    RăspundețiȘtergere
  10. hai ca asta cu frica de femei nu am mai auzit-o :)), interesant totusi

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu e nevoie sa te cunoasca cineva bine,ca sa isi dea seama ca esti o persoana deosebita.Sus fruntea..invata sa vezi lucrurile frumoase si bune la tine,nu doar defectele(pe care orice persoana pe lumea asta le are)nu te mai subestima.Incearca sa te autodepasesti ca sa te simti bine in pielea ta,nu te mai compara cu altele si ai incredere in tine!

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi place ca ai un simt autocritic dezvoltat. Apreciezi mai mult adevarul decat aparentele. Felicitari pentru articol.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top