duminică, 17 iunie 2012

Forever alone...

Postat duminică, 17 iunie 2012  la ora 23:23:00  

        Mă, soldaţilor, voi cunoaşteţi acel sentiment ciudat din momentul când realizaţi că nu mai aveţi niciun prieten? La mine e prima dată când mi se întâmplă asta şi pot spune că întradevăr este extrem de ...awkward. Zic că îmi dau seama cum e acest sentiment de abia astăzi pentru că azi am mai pierdut un prieten, cred că chiar singurul care îmi rămăsese. Bine, nu definitiv, l-am pierdut doar din punct de vedere fizic pentru că se mută în alt oraş, dar eu chiar o consider o pierdere mare, pentru că nu va mai fi la fel. Chiar dacă o să ţinem des legătura, nu îl pot vedea când mi se pune mie un pitic pe creier că vreau să ies cu rolele peste 30 de minute.
        Eu sunt genul de persoană care îşi alege greu prietenii pentru că puţini oameni se ridică la standardele impuse de mine, aşa că până nu găsesc un om cu care pot discuta orice şi care să îndeplinească şi alte cerinţe (pe care nu le zic din motive mult prea tâmpite
personale) nu îl consider prieten. Şi soarta asta tâmpită a făcut în aşa fel încât puţinii şi foarte bunii prieteni pe care-i am să fie din alte oraşe, exceptându-l pe Răzvan, prietenul care se mută în curând în Sibiu (cei din Sibiu sunt rugaţi să-l caute şi să-i dea o mamă de bătaie până se întoarce în Bucureşti). Şi ce credeţi? Acum chiar am rămas singură-n oraşul ăsta de rahat, iar acum am un sentiment şi mai de rahat, pentru că am realizat că persoanele care contează cel mai mult pentru mine sunt în alt oraş... aşa a fost mereu şi cred că o să ajung în punctul în care mă voi sătura şi-mi voi băga picioarele în tot...
         Şi... ce-i de făcut acum? Să intru pe Facebook, să îmi împrăştii id-ul la toate cele 500 de specimenele din lista de prieteni care sunt din Bucureşti, să vorbesc cu fiecare în parte ca să văd ce e de capul lor, iar apoi să îi aleg doar pe cei care se ridică la pretenţiile mele, ca la concursul de Miss Castravecior. Glumesc, nici chiar în halul ăsta n-am ajuns. Aşa că dragilor, dacă şi voi sunteţi în ipostaza de om forever alone, contactaţi-mă la 89 89 89 aici şi poate facem un schimb de id-uri, iar într-o zi, dacă n-aveţi cu cine discuta într-o zi ploioasă de toamnă şi aveţi chef de-o bârfă, eu voi fi mereu acolo online discutând cu prietenii mei imaginari din alte oraşe, ca o adevărată tipă forever alone.

Despre Annitu

Write admin description here..

14 comentarii:

  1. Wow, ai postat la 23:23:00.
    Ei lasa ca vom pastra legatura mereu si ti-am zis, voi mai trece pe aici.

    Razvan

    RăspundețiȘtergere
  2. Aah, îmi pare rău. Da, e un sentiment destul de neplăcut acesta de ''forever alone'', mi-l amintesc și eu, căci face parte dintr-un trecut foarte, foarte apropiat. De fapt, în mai puțin de 3 luni o să îl simt și eu din nou, mai ales în primele luni în care cel mai probabil nici acces la internet nu voi avea. Vei vedea că o să îți găsești prieteni și de acolo. Am încredere că vei ști să îi alegi pe cei mai buni. Într-adevăr, puțin mai greu poate, căci nu degeaba se spune că prietenii sunt ca un bilet la loterie, ai nevoie de multe încercări ca să-l găsești pe cel câștigător. Nu trebuie acum să pornești într-o cursă nebună în care să îți cauți prieteni, căci prietenii apar din întâmplare, nu e nimic programat. Lucrurile frumoase se întâmplă doar accidental.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu lasa acest fapt sa te afecteze prea tare. Chiar si prietenii buni vin si pleaca (se schimba intr-o viata), foarte putini sunt cei care raman alaturi de tine o viata intreaga.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu sunt forever alone de ceva timp. Si stii de ce?... Pentru ca nu mai esti aici...:o3
    Parerea mea despre postarea asta, ei bine, nu e 100% pozitiva. Faza e ca parca o spui pe un ton prea disperat. Si? Care-i faza? Uneori uitai sa vorbesti cu altii, doar pentru ca erai ocupata cu mine sau lucram la ceva impreuna, sa nu excludem nici scoala. Precum ai spus si tu... ti s-a pus tie o pata pe creier, chiar daca pe tip il cunosti de un un jumate si te vezi cu el o data pe luna, in cazurile bune. Stii bine ce parere am despre lume in general, stii cum gandesc oamenii. Ma tem foarte mult pentru tine sa nu nimeresti pe unu/una cum a fost cu Vlad la mine. Ti-o spun, chiar in public, ai mare, dar mare grija la ce faci. Nu esti cea mai autoritara sau cea mai cu capu pe umeri fiinta de pe planeta, dar nici ceamai firava. Stim amandoi niste faze pe care era sa le comiti, sper ca ti-ai dat seama cum e cu persoanele straine. Un prieten adevarat foarte rar ti-l faci pe net, mai ales la comanda "Ba, care vrei sa fii prieten cu mine?". Te inteleg, fara prieteni nu poti, dar uneori trebuie sa lasi soarta sa ti-i scoata in cale. Repet, ai grija la ce faci. Te iubesc! :*

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim, da, aşa este...măcar legătura s-o păstrăm...

    @Ştefan Stoica, ştiu că şi tu vei pleca şi când mă gândesc că voi mai trece prin sentimentul ăsta încă o dată, mă iau toate stările proaste. Apropo, ţin să preciezez că ultima parte a articolului în care făceam pe disperata după prieteni este scrisă în

    @Cristi, ai mare dreptate şi ştiu asta din proprie experienţă. Tocmai de-asta mă oftic...că după ce că de-abia îmi găsesc prieteni foarte buni, când mă ataşez rău de ei pleacă....

    @Cosmintosh, e foarte drăguţ ce-ai zis, iubitule. Şi în legătură cu părerea ta despre articol, aş vrea să te lămuresc puţin: Articolul nu e scris pe un ton prea disperat, ci doar că mă simţeam foarte rău în acel moment, mai ales că am scris articolul la 20 de minute după aflarea veştii că Răzvan se mută... Tocmai de-aia probabil am pus un pic din tristeţea pe care o simţeam în articol, pentru că rana era de-abia provocată... Şi într-adevăr, pe Răzvan nu-l vedeam foarte des,dar după cum am explicat şi în articol, e o siguranţă anume atunci când vorbeşti cu un amic şi ştii că dacă ţi se pune pata să te vezi cu el în 30 de minute, o poţi face fără niciun fel de problemă. Eu înţeleg că tu îmi vrei binele şi e şi normal asta atâta timp cât eşti iubitul meu şi chiar apreciez foarte mult asta la tine. Ştiu că faptul că nu sunt cu capul pe umeri reprezintă un dezavantaj de-al meu, dar când e vorba de relaţii interumane ştiu foarte bine ce am de făcut. Cât despre faza cu comanda "Ba, care vrei sa fii prieten cu mine?", ţin să-ţi explic şi ţie că ultima parte a articolului este spusă în glumă, deci trateaz-o ca atare, te rog. Încă o dată îţi multumesc mult pentru sfaturi, pentru grija şi iubirea pe care mi-o porţi şi pentru comentariul neobişnuit de lung;)):* Te iubesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar nu l-ai pierdut... doar se muta... poate daca nu se muta el.. te mutai tu >P

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mai fi trista! Cand te astepti mai putin va aparea si acea persoana pe care sa o consideri potrivita a-ti fi prieten/a. Exact cand te astepti mai putin. Sa stii ca se pot intampla lucruri mult mai rele decat sa ramai fara prieteni. Asa ca nu dispera! O zi buna sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Hannah Irina , într-adevăr, ai mare dreptate, având în vedere cât de tâmpită e soarta asta . :))

    @elly weis, da , aşa este, n-am de ce să disper. Când va fi să fie, să fie. O zi bună şi ţie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu fi trista! Cum ai spus, pastrati legatura si veti fi alaturi unul de celalat inca foarte mult timp. Nu este usor sa iti gasesti un prieten de incredere si iti pare rau cand il " pierzi" insa vei avea inca foarte multi prieteni cu care te vei intelege bine. Gandestete pozitiv. Zambeste... vara doar acum incepe si aduce distractie si multi prieteni noi ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. Mda ce sa zic toti avem momente in viata cand dorim sa fim singuri... sunt perioade si perioade... insa trebuie sa invatam sa trecem peste ele !

    RăspundețiȘtergere
  11. @Ana, da, in fine, a şi trecut momentul de tristeţe. M-am obişnuit cu sentimentul. Mulţumesc pentru încurajare!

    @Alina, eu nu doresc prea des să fiu singură, dar mi se întâmplă şi mie uneori deci... ştiu cum e ;))

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce mai sentiment de forever alone,ma simt asa cam de 2 ori pe luna:)) Fratilor cine mai zice ca sunt perioade si perioade are dreptate,nu poti fii zilnic motivat sau incercuit de un numar de oameni faini,mai lupti si singur cu tine insuti:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Priveste partea plina a paharului: s'a mutat nu te'a dezamagit... Eu am o singura prietena (de 12 ani), restul sunt cunostinte sau maxim amici de un suc, adica trecatori... In atatia ani m'am fript prea mult... cu cat ai mai multe pretentii si asteptari, cu atat cazi mai de sus :| ! Astea se invata in timp si e firesc sa treci prin ele... Nu cauta prietenul cel mai bun, ia ce e mai bun din fiecare :) !!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Am acest sentiment de mic copil:D

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top