luni, 30 iulie 2012

Jurnal de vacanţă - partea I

Postat luni, 30 iulie 2012  la ora 18:59:00  

        Ziua 1 (vineri – 22 iunie): Am ajuns la părinţii iubitului meu, în Italia (Roma) mai devreme decât ne aştepam noi, adică la ora 20:30 (în loc de 1 - 2 noaptea), iar părinţii lui Cosmin au fost foarte primitori, însă nu am avut timp decât să facem cunoştinţă, să ne tragem răsuflarea după un drum lung şi greu şi să dormim până în dimineaţa celei de-a doua zi.

        Ziua 2 (sambata): Mi-am petrecut prima sâmbătă în Italia mai mult cu mama lui Cosmin, reuşind astfel s-o cunosc mai bine şi să-mi dau seama că este o femeie extraordinară din toate punctele de vedere.

        Ziua 3 (duminica): Toată ziua m-am pregătit împreună cu mama lui Cosmin pentru seara pe care urma să ne-o petrecem la un restaurant sărbătorindu-l pe tatăl lui Cosmin care a împlineşte mâine vârsta de 41 de ani. Totul a fost bine şi frumos şi în această seară am făcut şi primele fotografii.

        Ziua 4 (luni): Am lenevit cu Cosmin uitându-ne la "Dr. House" şi mâncând schifeţe, cuvânt pe care l-am învăţat de la mama lui Cosmin şi care, în opinia ei, reprezintă toate chestiile ronţăibile care nu fac bine la sănătate (din it.: schifezze = scârboşenie).

        Ziua 5 (marti): M-am uitat aproape toată ziua la TV, la diverse documentare foarte interesante.

        Ziua 6 (miercuri): Iubitul meu mi-a povestit cu o seară în urmă despre tot felul de filme şi seriale horror (care nu sunt chiar preferatele mele), în special despre „American Horror Story” şi m-a făcut atât de curioasă, încât azi dimineaţă m-am apucat şi eu de el şi după 9 ore în care m-am uitat la el în continuu, am terminat 10 episoade. N-a fost atât de înfricoşător pe cât mă aşteptam eu să fie, iar acţiunea a fost foarte interesantă. Singura problemă este că din serial a apărut un singur sezon care are doar 12 episoade, aşa că mâine sper că îl voi termina…

        Ziua 7 (joi): Aseară aşteptam cu nerăbdare să văd ultimele 3 episoade din „American Horror Story”, dar, din păcate, singurul site de filme online gratis unde poţi să vezi seriale subtitrate în limba română s-a închis, iar internetul prin modem de care dispun aici, în Italia, nu permite să descarc fişiere mari. Păcat… Chiar prinsesem drag de acest serial şi eram curioasă de ce se va întâmpla mai departe, dar îl voi vedea când va fi posibil… nu-i bai!

        Ziua 8 (vineri -29 iunie): După-amiază am făcut lucrul pe care aşteptam cel mai mult să-l fac: să merg la mare. Ador marea şi nu o mai văzusem de 3 ani, aşa că îmi lipsea foarte, foarte mult… Tocmai de aia, din momentul în care am intrat în apă, nu am mai ieşit o oră jumate. Pe de altă parte, această zi a fost una specială, pentru că, după fooaaarte multe încercări finalizate cu eşecuri, am învăţat să înot datorită iubitului meu, Cosmin, care a avut răbdarea şi calmul nemărginit să mă înveţe asta.

        Ziua 9 (Sâmbătă): Dimineaţă am mers la o biserică din Roma cu Cosmin şi mama lui, pentru a-l înregistra pe Cosmin cântând la pian.

        Ziua 10 (dumincă): Astăzi am mers din nou la mare şi, după cum credeam dinainte, am stat numai în apă înotând.

        Ziua 11 (luni): Pentru prima dată de când sunt aici, am ieşit puţin prin Roma cu Cosmin şi-am vizitat Colloseum-ul şi Piaţa Veneţia. A fost chiar drăguţ, am făcut multe poze, iar seara, când am ajuns, eram frânţi de oboseală, aşa că ne-am relaxat uitându-ne la ultimele două episoade din „American Horror Story”.

        Ziua 12 (marţi): Azi am mers la mare şi, pentru că am adormit pe nisip în timp ce stăteam să mă bronzez (fără cremă protectoare), m-am ars ca un şniţel de pui ţinut prea mult în tigaie la prăjit. Când am ajuns acasă, pe la 19:00, am dormit timp de cinci ore, trezindu-mă apoi cu usturimi groaznice de piele, cu dureri infernale de cap şi de urechi şi cu o senzaţie neplăcută de vomă. Toate astea au trecut după ce m-am dat cu o cremă pe piele, după ce-am luat un medicament pentru durerile de cap şi de urechi şi după ce am tras o vomitătură sănătoasă, dând afară tot ce mâncasem azi.

        Ziua 13 (miercuri): Pentru ca ieri m-am simţit foarte rău, azi nu am putut ieşi pe nicăieri, cu excepţia după-amiezii când am mers cu Cosmin şi cu tatăl lui la cumpărături.

        Ziua 14 (joi): Azi am vizitat Vaticanul şi am făcut multe poze. A fost foarte tare, având în vedere că Basilica di San Pietro e imensă şi găseşti în ea sculpturi, morminte ale nu-ştiu-căror sfinţi, trupuri mumificate ale papelor (fişier mai jos), mormântul lui Sf. Petru etc.

        Ziua 15 (vineri – 6 iulie): Iată că azi se împlinesc două săptămâni de când sunt aici, în Italia... Timpul a trecut foarte repede, dar nu e nicio problemă, pentru că nu am „consumat” decât un sfert din timpul pe care trebuie să mi-l petrec aici, aşa că las grijile cauzate de presiunea timpului pe mai târziu.

        Ziua 16 (sâmbătă): Azi am fost cu Cosmin, cu mama lui şi cu fratele lui, Mattias într-un parc renumit din Roma, Villa Borghese, unde ne-am plimbat cu barca şi am făcut multe poze.

         Ziua 17 (duminică): Chiar dacă era duminică, zi lăsată de la Domnu’ de odihnă, am ajutat-o pe mama lui Cosmin (care este croitoreasă) să descoasă câteva haine pe care trebuia să le modifice.

        Ziua 18 (luni): Pentru că mama lui Cosmin şi-a făcut o operaţie estetică la sâni, iar el a trebuit să stea lângă ea la spital şi apoi să o ducă la muncă, nu am putut ieşi nicăieri, aşa că am stat acasă şi m-am odihnit.

        Ziua 19 (marţi): Azi am mers la mare, şi din cauza faptului că data trecută m-am ars rău de tot, nu am mai putut sta la soare, aşa că m-am rezumat la odihnă sub umbrelă şi la puţină bălăceală în apa agitată a mării.

        Ziua 20 (miercuri): După masă am fost cu Cosmin s-o ia pe mama lui de la serviciu (lucru pe care-l va efectua timp de două săptămâni, până mama lui se va reface după operaţie) şi cu ocazia asta am cumpărat şi câteva suveniruri pentru membrii familiei mele.

        Ziua 21 (joi): Astazi am pregătit suvenirurile pe care le-am cumpărat ieri, împachetându-le frumos pentru personale care urmează să le primească.

        Ziua 22 (vineri-13 iulie): După un prânz delicios la McDonald's, am mers la celebra Fontana di Trevi ( Fântâna Dorinţelor), unde am făcut poze şi am aruncat un bănuţ în apa foarte limpede a fântânii, după un vechi obicei care spune că dacă arunci o monedă în această fântână în timp ce îţi pui o dorinţă, aceasta se va îndeplini. Sperăm că aşa va fi…


        Ziua 23 (sâmbătă): Azi am fost mai toată ziua pe drumuri, deoarece am mers cu Beatrice la o clientă la care trebuia să ia câteva măsuri pentru nişte haine pe care trebuie să le modifice.

        Ziua 24 (duminică): Mi-am început această zi de duminică trezindu-mă cu mare greutate la ora 6 şi petrecându-mi următoarele 7 ore făcând cumpărături cu Cosmin şi cu ceilalţi membri ai familiei lui, timp în care mi-am cumpărat foarte multe haine pe care pur şi simplu le ador. Din păcate, ziua mi s-a stricat şi fericirea mea s-a spulberat imediat atunci când am vorbit cu mama la telefon şi mi-a dat vestea cruntă că laptop-ul meu s-a stricat şi nu se mai poate face nimic… Asta m-a întristat foarte tare pentru că eu mă foloseam de acel laptop în orice (temele de la şcoală, proiecte pentru note, vizionarea de filme sau seriale, vorbitul cu Cosmin, întreţinerea blogurilor şi site-urilor pe care le deţin etc.), iar acum practic, am rămas fără … nimic.

        Ziua 25 (luni): Pentru că de 5 zile nu mai văzusem locul cel mai plăcut mie, astăzi am mers la mare unde, spre deosebire de data trecută, am făcut faţă cu brio soarelui şi de data asta nu m-am mai ars. Seara mi-am petrecut-o acasă la bunicul lui Cosmin, care şi-a aniversat vârsta de 68 de ani. Totodată, am aflat că mama lui Cosmin îşi va cumpăra în octombrie un netbook, aşa că mi-a dăruit laptop-ul ei, aşa că lumea nu s-a sfârşit. Yuuhuu!

        Ziua 26 (marţi): Azi am mers puţin la Roma pentru a-şi cumpăra Cosmin o şapcă pe care şi-o dorea de mult. În rest, din cauză că aseară am mâmcat cam prea mult la aniversarea bunicului lui Cosmin ,azi m-am simţit foarte leneşă încât nu am mai mers la mare, unde plănuisem că vom merge de ieri, aşa că am lăsat pe mâine întâlnirea cu draga mea mare.

        Ziua 27 (miercuri): După cum stabilisem de ieri, azi am mers la mare şi m-am bucurat de o apă foarte liniştită, dar extrem de rece. Spre deosebire de alte zile în care marea a fost bifată pe calendar, astăzi am cules câteva scoici cu scopul de a face coliere din ele. Din fericire,scopul a fost atins, astfel încât am şi reuşit să fac un colier foarte frumos pentru mine dintr-o scoică albă pusă pe un lanţ făcut de mine împletit cu aţă.

        Ziua 28 (joi): Azi am stat acasă şi am început un nou serial: Two and a half men (Doi bărbaţi şi jumătate) din care am văzut 3 episoade care m-au făcut să-mi dau deja seama că este un serial foarte bun şi că voi viziona şi celelalte episoade.

        Ziua 29 (vineri -20 iulie): Citisem acum ceva timp pe internet despre celebrul Pantheon din Roma şi după acea documentare şi vizionare de fotografii îmi doream să pot ajunge vreodată să-l vizitez. Iată că astăzi, după ce am parcurs 2,5 km pe jos până a ajunge la el, mi s-a îndeplinit acea dorinţă la care nici nu îndrăzneam să sper şi acum mă pot lăuda cu propriile mele fotografii cu fastuoasa construcţie. Pe lângă asta, am vizitat şi mirificul Castel al Sf. Angel ( Castello di Sant Angelo) de care până acum nu auzisem, dar am citit un blog al cărui proprietar recomanda vizitarea Castell-ului di Sant Angelo într-o postare.


        Ziua 30 (sâmbătă): Pentru că ieri am mers foarte mult pe jos (peste 6km), fapt cu care nu prea sunt obişnuită, azi am dormit mai mult ca de obicei şi mi-am odihit picioarele, pregătindu-le pentru următoarele zi, care presupun că vor fi în egală măsură la fel de obositoare şi de interesante.
        Ziua 31 (duminică): Astăzi, fiind week-end nu prea am avut unde să merg, având în vedere că la mare e super-extra-mega-hiper-ultra multă lume de n-ai unde să pui un ac, iar în week-end minunata metropolă a Italiei e foarte aglomerată, că deh, e week-end şi-n weekenduri li se trezeşte tuturor să iasă din casă, astfel încât oamenii ajung să se sufoce unii pe alţii. Dacă tot am prins puţin liber, am început şi o carte scrisă de Camil Petrescu,”Patul lui Procust ” şi mi-a făcut o impresie atât de bună încă din primele pagini încât nu m-am oprit până nu am citit jumătate din carte. Chiar o recomand!

        Ziua 32 (luni): Astăzi ne propusesem să vizitam Dealul Palatin, Circus Maximus (Circo Massimo), Columna lui Traian şi Forumul Roman (Foro Romano), însă după 30 de minute de mers prin Roma ca doi orbi neajutoraţi (chiar şi cu GPS-ul după noi) şi negăsind Dealul Palatin şi nici Circus Maximus ne-am dat bătuţi şi ne-am mulţumit cu vizitarea Columnei lui Traian şi a Forumului Roman (care au fost spectaculoase), lăsând pe data viitoare obiectivele turistice pe care nu le-am vizitat azi .

        Ziua 33 (marţi): Azi cred că a fost ziua mea cu ghinion. De ce spun asta? Din mai multe motive. Totul a început dimineaţă, când eu şi Cosmin ne pregăteam să ieşim prin oraş; M-am spălat, machiat, îmbrăcat, parfumat, încălţat, tot-tot-tot şi am ieşit pe uşă ca tot omul. Cobor un etaj (din 3) şi constat cu uimire că mi s-a rupt o sanda fix pe jumătatea tălpii (de la atâta mers pe jos în ultimele zile, cu siguranţă). Rahat pe băţ! Alte sandale nu mi-am mai luat cu mine în Italia, aşa că am fost nevoită să mă întorc acasă şi să-mi iau o pereche de tenişi. După ce apăs pe sonerie (pentru că bunicul lui Cosmin, care a venit cu noi în Italia, era acasă şi trebuia să-mi deschidă uşa) şi văd că nu primesc nici un răspuns, insist mult, dar degeaba. Plictisită şi nervoasă, m-am sprijinit de o bară de metal de pe scara blocului, în timp ce sunam. Astfel am făcut legătură cu pământul, iar curentul a trecut prin toată mâna, am văzut negru în faţa ochilor, corpul mi se înmuiase şi de-abia îmi puteam desprinde degetele de pe sonerie. Când am reuşit să mă desprind de sonerie, am simţit o durere mai suportabilă în mâna dreaptă (care a durat timp de câteva ore) şi am început să plâng imediat. Oricum, cred că mai mare a fost sperietura, deşi sunt conştientă că mi-am riscat viaţa şi că putea fi mai grav. Cu lacrimile şi rimelul scurgându-se pe obraji, am strigat la Cosmin, care mă aştepta pe scări cu un etaj mai jos, care a venit imediat speriat şi îngrijorat pentru mine. În cele din urmă m-am liniştit şi după câteva minute a deschis uşa bunicul lui Cosmin şi am putut intra în casă pentru a mă schimba în tenişi şi pentru a-mi şterge rimelul ce se scursese din cauza plânsului. După acestea am pornit la drum prin Roma. Ieri am găsit un muzeu foarte interesant, Museo Centrale del Risorgimento, dar eram mult prea frânţi ca să-l mai putem vizita, aşa că am stabilit să facem azi asta. Muzeul a fost foarte interesant şi e evident că mi-a plăcut, pentru că sunt pasionată de tot ce ţine de arme, soldaţi, războaie, vechituri etc. După toate astea, pe drumul spre casă ne-a prins o ploaie atât de dură (cu stropi mari-mari care curgeau cu 1000km/h) încât până am ajuns la metrou eu m-am udat din cap până în vârful degetelor de la picioare de zici că de-abia ieşisem din duş. Acum văd că deja îmi suflu nasul şi strănut des, deci ziua asta cu ghinion a venit la pachet şi cu o răceală. Dar ziua nu se opreşte aici… şi nici ghinioanele; Făcând ordine prin casă, am ajuns la zona patului, pe care vroiam să-l aranjez, însă laptop-ul lui Cosmin era pe el, aşa că mă încurca şi trebuia să-l dau la o parte. Fără să-mi dau seama că sunt puţin udă pe mâini am scos laptop-ul din priză şi POC, în mână simţeam o senzaţie cumva…cunoscută mie. Exact! M-am curentat din nou ca prostuţa. Acum râd când îmi aduc aminte, însă eu de-acum încolo de fire, prize, sonerii, briz-brizu-uri conectate la curent nu mă mai ating!


        Ziua 34 (miercuri): După atâtea prin câte am trecut ieri, azi am rămas acasă să-mi trag puţin sufletul, continuând să citesc din „Patul lui Procust”. Pe lângă asta, am aflat de pe internet că, de fapt, alaltăieri am văzut Dealul Palatin şi Circus Maximus, doar că nu eram siguri la momentul potrivit de acest lucru. Sună prostesc, dar nu am recunoscut locurile pentru că, din ce văzusem în imaginile de pe internet, Circo Massimo arăta ca o arenă gigantică, care în realitate era o groapă mare de tot cu un singur zid, pe care nişte copii jucau fotbal, iar cu Dealul Palatin făcusem poze, doar că nu eram siguri că de veridicitatea lui pentru că eram singurii oameni de pe acolo care păreau interesaţi de acel loc.

        Ziua 35 (joi): Astăzi am mers la mare şi, din fericire pentru mine, apa a fost foarte caldă, fapt care mi-a permis să mă bălăcesc foarte mult în ea.

        Ziua 36 (vineri -27 iulie): Pentru azi aveam în plan să vedem Piazza Spagna, dar tatăl lui Cosmin ne-a rugat să-l însoţim la cumpărături şi la vizita unor mătuşi de-ale lui Cosmin.

Despre Annitu

Write admin description here..

17 comentarii:

  1. Se pare ca te-ai distrat de minune , ma bucur sa citesc toate astea (in afara de partea cu ghinioanele) .
    Daca ziua cand te-ai curentat a fost data de 24 iulie sa stii ca ne-am curentat amandoi pentru ca si eu am avut parte de acest ghinion. Eram prin vizita la bunica si tocmai ma spalasem pe maini si ma indreptam spre prosop doar ca mi-a zis bunica sa ,,trag casetofonul din priza" , asa ca daca tot era in drumul meu (inaintea prosopului) , cu mana uda am pus mana pe stecher sa-l scot din priza , numai ca m-am curentat (nu rau) dar am avut o stare de amorteala in mana dreapta timp de 30-45 minute .

    Ai grija de tine si sper sa nu mai ai parte de astfel de ghinioane.

    RăspundețiȘtergere
  2. WOW! Cate detalii, super mod de a tine jurnal (asa... fiecare zi explicata). Dar vreau sa aud si chestiile mai funny pe care le-ati patit (sunt sigur ca au fost si alea)... Si ai grija cu elecricitatea :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb scris articolul:) Felicitari! Se pare ca ai avut o vacanta pe cinste. Sa ai o vacanta placuta in continuare:)

    RăspundețiȘtergere
  4. un roman adevarat...nu poti ajunge la roma fara sa vezi columna...

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte dragut, dar parca ai avut o gramada de timp sa faci multe alte chestii interesante decat sa te uiti la un serial horror 9 ore:D

    RăspundețiȘtergere
  6. E minunat că ai reușit să vezi să vezi una dintre cele mai vechi civilizații ale omenirii! Super și jurnalul! Chiar că te-ai distrat.
    Ai avut și ghinioane, dar nu le-ai evitat din discuție, ci ai ținut să ne pui la CURENT cu ele :))). Deci, noul tău idol este Carmen ELECTRA =)))).
    O vacanță plăcută în continuare și abia aștept partea a II-a.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Vioreld, îmi pare foarte rău să aud că şi tu ai avut parte de acest ghinion. Dar na, chestii de-astea se mai întâmplă… Ai şi tu grijă de tine şi ne mai citim!

    @ Ciprian, da… Şi, faţă de viaţa mea de zi cu zi din timpul şcolii, pot spune că asta a fost mega-distracţie.: ))

    @ Paul, chiar îmi place la nebunie să scriu în fiecare zi în acest jurnal, ca pe viitor să văd cum mi-am petrecut fiecare vacanţă. Cât despre întâmplările funny, nu ştiu ce să zic… Nu pot să spun că nu au fost. Chiar au fost, doar că seara, la sfârşitul zilei, când scriu, nu mi le aduc aminte. În schimb, promit că de-acum încolo voi fi atentă şi le voi povesti în jurnal.

    @ BandOfBrothers, mulţumesc frumos! Vacanţă plăcută şi ţie în continuare.

    @ Anonim, da, se poate spune că e un roman. Gândeşte-te că e de-abia prima parte. Iar columna este într-adevăr superbă.

    @ Corina, e clar că din tot acest articol, tu nu ai citit decât o propoziţie, iar apoi ai comentat în sictir, cu speranţa că cineva te va crede interesantă. Hmm… „interesantă” încercare, girl!

    @ Ştefan Stoica, nici eu nu mă gândeam vreodată că voi avea şansa să văd un asemenea oraş în toată splendoarea lui. Iar despre acele ghinioane, a fost o plăcere să vă pun în priză, pardon, la curent cu ele, cu scopul de a-i avertiza pe alţii şi pentru a le da sfatul să fie atenţi pe viitor cu electricitatea.
    Vacanţă plăcută şi ţie. Partea a II-a o voi posta când voi ajunge acasă, pe 29-30 august.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu m-as fi gandit niciodata sa fac un jurnal de vacanta. Buna idee! Apropo, frumoasa vacanta! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Super ! Multumim pentru articol.

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte frumos .. ce sa zic si eu mi`as dori sa ajung pe acolo da nam ocazia.

    RăspundețiȘtergere
  11. Se pare ca ai avut o vacanta minunata.Si eu ma uit la Amercan Horror Story.Fain serial!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce program incarcat ai avut zilele astea :)) ai avut ce scrie in jurnal :)

    RăspundețiȘtergere
  13. @ CostinC.info, eu aplic idee asta de anul trecut si mi se pare dragut faptul ca pot vedea foarte simplu ce am facut in fiecare vacanta de vara.

    @Cosmin, multumesc si eu pentru apreciere.

    @Maftei Liviu, nu se stie niciodata in viata cand te ivesti de ocazii de-astea. Acum trei luni exact asa gandeam si eu.

    @Gabi, ma bucur ca si tie iti place acest serial. Eu una de-abia astept sezonul 2 din American Horror Story.

    @Zek, stai sa vezi ce urmeaza!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai avut o excursie pe cinste.Frumoase pozele.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multumim pentru articol !

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top