joi, 30 august 2012

Jurnal de vacanţă - partea a II-a

Postat joi, 30 august 2012  la ora 17:27:00  

        Ziua 37 (sâmbătă): Azi am vizitat o minunată grădină zoologică din Roma (Bioparco di Roma), unde am stat aproape toată ziua, pentru că aceast Zoo e foarte mare, iar până nu am văzut toate vietăţile de acolo, nu am plecat acasă.


        Ziua 38 (duminică): Dimineaţă am plecat cu Cosmin la nişte cumpărături de lucruri uzuale (haine, ghiozdane pentru şcoală, huse de telefon şi mai multe briz-briz-uri).         Ziua 39 (luni): Azi am stat acasă şi mi-am petrecut majoritatea timpului citind din „ Patul lui Procust”, până aproape am terminat-o.         Ziua 40 (marţi): Pentru că nu am reuşit vineri să vedem Piazza Spagna, azi am fost să o vizităm. În afară de o fântână, un monument şi o clădire mare care părea să fie o biserică, nu era nimic altceva, aşa că am plecat repede de acolo, urmând să luăm un prânz copios la McDonald's.

        Ziua 41 (miercuri): De astăzi ne-au expirat abonamentele care ne permiteau să mergem cu orice transport în comun, care au fost valabile o lună, aşa că de astăzi ne vom petrece veacul mai mult pe acasă, odihnindu-ne după o lună de umblat prin Roma.

        Ziua 42 (joi): Azi Cosmin a fost la o mătuşă de-a lui unde şi-a expus talentul de a trage cu o puşcă şi de a conduce maşina bunicului lui, în timp ce eu am rămas acasă să fac ordine. Între timp, a venit tatăl lui, cu care am mers la bunica lui Cosmin şi l-am ajutat împreună la aranjarea unui balcon pentru o cină care are loc mâine seară.

        Ziua 43 (vineri -3 august): În această seară a avut loc o cină de familie, unde au fost prezenţi şi unchii lui Cosmin, pe care i-am cunoscut cu mare plăcere. A fost o atmosferă foarte plăcută şi liniştitoare, astfel încât nici nu am simţit când au trecut cele 5 ore petrecute cu toată familia lui Cosmin. 

        Ziua 44 (sâmbătă): Azi am terminat cartea „Patul lui Procust”. A avut un final absolut şocant care m-a luat total prin surprindere. Genială carte!

        Ziua 45 (duminică): Dimineaţa asta m-am trezit cam târziu, cum obişnuiesc să fac de când nu mai avem abonamente şi nu mai putem vizita nimic. Prin urmare, toată ziua am fost leneşă. Noroc că nu am avut nimic important de făcut azi, în afară de lenevirea în pat, la laptop, întreaga zi. 

        Ziua 46 (luni): Nici nu ştiu când a trecut ziua asta. Şi, deoarece nu am făcut absolut nimic toată ziua, nici nu ştiu ce să scriu în acest jurnal despre ziua de azi. Trist... 

        Ziua 47 (marţi): După-masă Cosmin a plecat la bunica lui pentru a-şi ajuta tatăl la construirea unui acoperiş, iar eu am rămas acasă, pe inernet, lucrând la blogurile mele.         Ziua 48 (miercuri): Când m-am trezit, pe la 11:00, Cosmin plecase deja cu bunicul lui la doctor pentru câteva controale de rutină la inimă. În mod normal, trebuia să se întoarcă destul de repede, cam în maximum 3 ore, însă vizita la doctor s-a extins cam pe la 9 ore. Chiar mă speriasem pentru că nu ştiam de ce stau atât de mult, mă gândeam că poate au păţit ceva, Doamne fereşte, şi eu eram practic neputincioasă. Însă pe la ora 18:00 a venit Cosmin cu tatăl lui, dar bunicul lui nu era în maşină. În scurt timp am aflat că în urma controlului la inimă, bunicul lui a fost internat în spital de urgenţă. Oricum, nu e foarte grav, va fi ţinut acolo cam 4 zile, apoi va urma un tratament timp de 3 săptămâni.

        Ziua 49 (joi): Acum două zile stabilisem cu Cosmin că astăzi mergem la mare, dar dacă a avut loc întâmplarea nefericită a bunicului lui, nu am mai putut merge, pentru că a trebuit să mergem azi la el să-i dăm lucrurile necesare şederii în spital (pijamale, papuci, ceva de ronţăit, o carte şi câteva reviste anti-plictiseală etc), fapt care ne-a consumat o parte bună din zi.

        Ziua 50 (vineri -10 august): Azi am mers cu Cosmin şi cu tatăl lui la un fel de supermarket specializaz în produse electronice şi electrocasnice, pentru a-şi cumpăra o tabletă iubitul meu. Iniţial, voia să achiziţioneze un simplu cititor de cărţi, însă s-a răzgândit imediat după ce a văzut că un cititor de cărţi alb-negru, fără touchscreen, ci cu butoane, ca telefoanele de pe timpuri, dar care era de firmă super-cunoscută costa 100 €, iar o tabletă simplă, color, cu touchscreen, cu sistemul de operare Android 4.03 cu care poţi face nenumărate lucruri, costa 110 € (aprox 450 lei). După părerea mea, Cosmin a făcut o alegere foarte bună, fiindcă e o tabletă bună (SmartPad 734i) cu care poate asculta muzică, poate viziona filme HD, poate viziona imagini, poate citi cărţi, poate juca nenumărate jocuri HD, etc. În schimb, are 8GB de memorie internă, plus o cameră frontală şi-un microfon încorporat, multi-touch, are memorie RAM DDR3.

        Ziua 51 (sâmbătă): Azi Cosmin a plecat cu mama lui în vizită la bunicul lui, însă eu am rămas acasă pentru că mă simţeam epuizată din cauza durerilor lunare care trebuie să vină în curând.

        Ziua 52 (duminică): Azi am mers la mare unde am reuşit din nou să mă prăjesc foarte foarte tare, mai ales pe partea din faţă. La întoarcere am aflat că şi mama lui Cosmin şi-a luat o tabletă exact ca a fiului ei, SmartPad 736i, doar că pe altă culoare.

        Ziua 53 (luni): Toată ziua de azi am avut-o ocupată cu transferarea de fişiere în tableta lui Beatrice, iar ea a fost foarte încântată că va putea asculta toate piesele ei preferate, va putea să vizioneze videoclipul de la Follow the leader (Jeniffer Lopez), va putea să se joace Angry Birds şi va putea să vizioneze o grămadă defotografii.

        Ziua 54 (marţi): La recomandarea lui Paul (coleg de blogosferă, prieten foarte bun şi întemeietor al relaţiei mele cu Cosmin) am început să caut mai multe seriale preferate de el şi mi le-am notat într-un document, urmând ca atunci când voi ajunge acasă să le urmăresc pe toate. Până atunci însă, azi am început serialul “Gossip Girl” care e absolut genial. Îl recomand!

        Ziua 55 (miercuri): Azi, fiind 15 august şi totodată Sf. Maria şi ziua mea de nume, am mers până la supermarket-ul unde lucrează tatăl lui Cosmin, Fabrizio, apoi am mers la un McDonald’s din apropiere, unde am profitat şi de internetul free pentru a-mi mai descărca câteva jocuri şi aplicaţii noi pentru Android. La mulţi ani mie!

        Ziua 56 (joi): Pentru că ne-am mai revenit puţin din arsurile de acum două zile, astăzi am mers la plajă, dar, din cauza “valului roşu“ prin care trec o dată pe lună, nu am putut intra în apă. M-am mulţumit să stau la soare şi să mă bronzez pe părţile încă albe ale corpului meu.

        Ziua 57 (vineri – 17 august): Azi am fost pe la câteva supermarket-uri specializate în electronice şi electrocasnice pentru a căuta o husă protectoare pentru SpartPad-ul lui Cosmin, însă căutarea a fost în zadar. Pe de altă parte, în această seara mama lui Cosmin (care este croitoreasă,cum am mai spus), i-a făcut fiului ei o husă foarte drăguţă din resturile unor perechi de blugi de-ai mei şi de-ai tatălui lui.

        Ziua 58 (sâmbătă): Deoarece de luni ne vom ocupa mai mult de bagaje şi de împachetat, azi am mers la mare, profitând de ocazie. Din păcate, nici azi nu am putut intra în apă, din aceeaşi problemă. Ghionul a făcut însă ca nici la soare să nu pot sta, din cauza faptului că acum trei zile m-am ars şi mai tare, aşa că m-am mulţumit cu o leneveală sub umbra dăruită de umbrelă.

        Ziua 59 (duminică): Astăzi se pare că am avut mai mult noroc; „valul roşu” a trecut, arsurile s-au mai vindecat, prin urmare am putut intra în apă şi să stau la soare. Mai exact, la soare nu prea am stat pentru că, timp de 8 ore (de la 9:00 dimineaţa până la 17:00) am intrat de două ori în apă, iar de fiecare dată am stat cel puţin două ore. Aceasta a fost ultima zi de mers la mare, dar măcar a fost o ultimă zi perfectă!

        Ziua 60 (luni): Azi mama lui Cosmin a trebuit să plece la primărie de dimineaţă, iar eu şi Cosmin ne-am ocupat de spălarea şi călcarea hainelor pentru a le pregăti de împachetare.

        Ziua 61 (marţi): Pentru că totul era pregătit de ieri, astăzi am făcut o parte din bagaje şi de-abia acum realizez că, deşi o geanta super-mare, un ghiozdan mediu şi-un geamantan sunt complet pline cu bagaje, mai am un teac de vreo 10 haine şi o pereche de pantofi de împachetat, plus alte mărunţişuri. Într-un fel, acesta e un lucru foarte bun pentru că mi-am cumpărat multe din Roma, având în vedere că am venit doar cu o geanta aici care conţinea 2-3 schimburi. În altul, îmi fac griji pentru drumul spre Bucureşti pentru că din Vama (de unde stă Cosmin) plec singură cu trenul spre Bucureşti şi nu ştiu dacă voi face faţă bagajelor foarte grele.

        Ziua 62 (miercuri): Azi am mai călcat câteva haine pentru a fi pregătite de împachetare şi mi-am mai adunat din lucrurile mărunte „aruncate” prin cameră.

        Ziua 63 (joi): Deja încep să mă plictisesc pe aici şi am emoţii pentru plecare… Nu mă gândeam că voi spune asta, dar...mi-e dor de casă! Mi-e dor de mama, de tata, de colegi, de prieteni... Cu toate astea, mi-e foarte greu să părăsesc Roma şi sper ca asta să nu fi fost singura şansă de a ieşi din România. Zilele astea, fiind ultimele, sunt din ce în ce mai seci şi mai încordate, pentru că trebuie să stau cu grija să nu uit nimic, am emoţii pentru drumul lung de 2 zile de care vom avea parte, sunt şi tristă că plec, sunt şi nerăbdătoare să ajung acasă, nici eu nu mai înţeleg.

        Ziua 64 (vineri – 24 august): Ultimele zile sunt atât de plictisitoare încât nici nu mai ştiu ce să povestesc. Ce-aş putea să mai zic? De două seri m-am apucat de abdomene, adică am făcut alaltăseară 200 de abdomene, iar aseară 300. Pentru seara asta îmi propun 400 de abdomene. Sper că voi reuşi. În rest, îmi ocup timpul cu ce pot: bagaje, manichiură, TV, desene animate, filme de pe ProTV, documentare la greu, jocuri cu fotbal pe iPhone şi tot felul de prostioare de-astea fără sens.

        Ziua 65 (sâmbătă): Tensiunea şi emoţiile din cauza plecării au crescut considerabil, aşa că toată ziua m-am ocupat de ultimele detalii legate de bagaje, apoi am stat cu Cosmin şi cu mama lui până seara la masă pentru a împărtăşii momente petrecute vara aceasta. Pe la miezul nopţii stresul a crescut şi mai mult pentru că ne era teamă ca nu cumva să fi uitat ceva acolo. Mâine la 9:30 avem autocarul şi sper să nu-mi prindă rău că m-am pus la culcare după miezul nopţii.

        Ziua 66 (duminică): La ora 7:30 ni s-a dat deşteptarea, iar timp de 30 de minute m-am îmbrăcat, spălat, pieptănat, aranjat şi pregătit de plecare. În mod normal, toate astea mi-ar fi luat doar 15 minute, dar, din cauza emoţiilor extrem de mari, aseară am dormit cam câte 20de minute din fiecare oră. În cele din urmă, am pornit întâi spre bunicii lui Cosmin (cei din Roma) pentru a ne lua la revedere de la ei, apoi am mers la locul unde ne aştepta autocarul spre Vama. La 9:00 am ajuns acolo, iar despărţirea de părinţii lui Cosmin, Beatrice şi Fabrizio, a fost foarte tristă, mai ales pentru Cosmin, care îşi va petrece un an singur până-şi va mai revedea părinţii. La 9:30 autocarul a pornit spre România, iar până la sfârşitul zilei, drumul a fost liniştit.Vom ajunge de-abia mâine seară în Vama, aşa că încep încet încet să-mi iau adio şi de la Italia, de care-mi va fi foarte dor.

        Ziua 67 (luni): Spre surprinderea noastră, am ajuns în Vama la ora 15:00, mult mai devreme decât ne aşteptam noi, datorită faptului că autocarul a avut doar 11 pasageri, iar popasurile au fost mai puţine şi mai scurte. Acesta e un lucru bun, având în vedere că eu am rău de maşină. Ziua de azi mi-am petrecut-o cu Cosmin, Paul şi un alt prieten de-al iubitului meu, pe care-l cheamă tot Cosmin (aşa că dacă vine vorba de el, îl voi nota Cosmin L.).

        Ziua 68 (marţi): Azi, în timp ce Cosmin era plecat puţin, mi-au făcut o mică vitita Cosmin L. şi Diana (tot o amică de-a lui Cosmin) cu propunea să ne întâlnim mai mulţi la Cosmin acasă pentru a vedea un film. La ora 18:00 au ajuns o mare parte din prietenii „de suflet” ai lui Cosmin, adică Paul, Cosmin L., Diana şi Alice, care a venit însoţită de iubitul ei, Hamada, pe care eu nu-l cunoşteam. Ne-am ocupat seara jucându-ne la PC, uitându-ne la o emisiune amuzantă de pe YouTube, mergând la un mic bar unde am băut câte un suc şi-am râs fără oprire, iar spre sfârşit ne-am întors cu toţii acasă la Cosmin unde am ascultat muzică şi, în cazul unora, am făcut muzică (Cosmin la pian, iar Hamada cu vocea). Seara a fost extrem de frumoasă şi plăcută, încât am adormit de-abia la ora 5:30.

        Ziua 69 (miercuri): Azi m-am pregătit pentru a mă întoarce acasă, în Bucureşti, aranjndu-mi bagajele, cumpărându-mi bilet de tren şi, tocmai în momentul acesta, Cosmin a venit de la magazinul de calculatoare şi mi-a făcut o surpriză: mi-a spus să închid ochii, iar în momentul în care i-am deschis, am văzut o punguţă pe care scria SURPRIZĂ-MARE în care erau o pereche de cercei verzi foarte frumoşi şi o brăţară cu nişte pietricele tot verzi. Sunt absolut superbe şi, pentru a specifica de ce mă bucura aşa mult de cadou, fac colecţe de cercei şi de brăţări, iar pe verde nu aveam nici brăţară, nici cercei. Plus că gestul făcut de el a fost foarte romantic din simplul fapt că a plecat în scopul de a-şi cumpăra chestii pentru calculatorul LUI şi s-a gândit şi la MINE. De obicei, când îmi face o surpriză, mă aştept şi chiar intuiesc bine ce-mi va lua, însă de data asta m-a dat complet pe spate. Să revenim la ziua de azi. Pe la ora 18:00 a venit Alice şi Alex, iar în timp ce Cosmin gătea, eu m-am uitat cu Alice la filmul The Cabin in the Woods (2011). Filmul se presupunea a fi horror, însă singurul moment în care ne-am speriat a fost acela când Cosmin şi Alex au deschis uşa de la cameră brusc şi au făcut „ BBUUUUUUU”. După film mi-am dat seama că e ora 20:00 şi peste două ore trebuie să plec iar eu nici măcar duş nu-mi făcusem. De ultimele detalii legate de bagaje nici nu mai zic... În cele din urmă, toate astea s-au rezolvat şi mă pregăteam să plec spre gară.Dar ce să vezi? Peste 30 de minute trenul pornea însă Cosmin nu mai găsea cheile de la casă, prin urmare nu mai puteam deschide uşa. Am început să răscolim toată casa, să dăm canapele, paturi, dulapuri şi scaune la o parte în căutarea cheii, însă a fost în zadar. Apoi am început să sunăm pe la prieteni:
        -Băi Alex, ai luat tu cheia?
        -Nu, domne, nu-i la mine.
        -Mă, Cosmin, ai luat tu cheia din greşeală şi te-ai dus cu ea acasă?
        -Nu. Am căutat, nu-i la mine.
        Singura noastră cale de scăpare era să-l sunăm pe Paul care avea o dublură de la cheia casei (pentru că mama lui are magazin mixt la parterul casei), numai că singura problemă era că el stă departe şi eram siguri că nu va ajunge la timp. Între timp, au venit la noi din nou Alice şi Alex, care puseseră deja scara lângă balcon ca să coborâm pe acolo. Eu nici nu vroiam să aud de aşa ceva! Norocul a fost că Paul a alergat şi a ajuns foarte repede şi am reuşit să ieşim din casă. M-au condus toţi la gară şi până a venit trenul ei au aşteptat cu mine. Când a sosit trenul, mi-am luat la revedere de la toţi, sperând să-i revăd cât mai curând. Aşa că am pornit spre casă, adevărata mea casă din Bucureşti, unde mă aşteptau prietenii şi toate obiceiurile zilnice la care renunţasem de când m-am înstrăinat de România...

Despre Annitu

Write admin description here..

6 comentarii:

  1. Wow... asta e ceea ce numesc eu jurnalul unei vacanțe reușite. Până și un simplu drum până la gară a fost plin de experiențe. Într-adevăr, o vacanță care chiar a meritat notată. Peste ani îți vei aminti cu foarte multă plăcere de ea. Ai văzut o grămadă de chestii. Ai trăit atât de multe experiențe. Ai să ai ce povesti copiilor și nepoților :)).
    Sincer, mă bucur pentru tine. Așa vacanță chiar că e de vis!

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Inca rad cand imi aduc aminte de faza cu cheia! Frumos jurnal, imi place ca e detailat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asta da jurnal de vacanta ! Ma bucur ca te-ai distrat :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu sunt stabilit in Italia de ceva vreme, inca sunt student, dar dupa parerea mea tot mai bine e in tara. Insa, din cate am vazut tu te-ai distrat, ai vizitat multe locuri interesante si cred ca ti-a placut aceasta vacanta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Un jurnal foarte reusit de vacanta.Bravo.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top