vineri, 1 martie 2013

Tentativă de piercing

Postat vineri, 1 martie 2013  la ora 23:30:00  

        De ceva timp îmi doream super mult un pierce industrial în cartilajul urechii (pentru cei care nu ştiu cum arată, priviţi imaginea din stânga articolului) şi în ultimele zile m-am interesat de un salon care execută astfel de piercing-uri. În cele din urmă am găsit unul ok, Pio Tatto şi încă de acum o săptămână sau două am încercat să merg să mi-l fac, dar de fiecare dată intervenea ceva. Ba aveam de muncă, ba mi-era rău, ba eram răcită, ba era tipul de la salon răcit şi aşa mai departe... Şi cu cât aşteptam mai mult şi zilele treceau, cu-atât eram mai nerăbdătoare şi cu atât îmi doream mai mult să-mi dau cele două găuri în cartilaj.
        Poate mulţi (deşi mi-e greu să cred asta, decât dacă e cineva care are peste 40 de ani pe aici) nu sunteţi de acord cu astfel de lucruri...piercing-uri şi tatuaje sau alte "nebuneli"...Bine, recunosc, nici eu nu sunt o fană şi nicidecum o doritoare a tatuajelor, însă cu piercingurile e altceva. De mică mi-au plăcut şi m-au atras într-un fel, dar asta nu înseamnă că am şi pus în aplicare toate tipurile de piercing care mi-au plăcut. Singura gaură dată în plus a fost dată pe la 14 ani, în lobul urechii stângi, dar asta a fost tot. Însă şi înainte să-mi dau ce-a de-a treia gaură din lob, am tânjit după ea luni bune, am meditat asupra situaţiei, dacă e bine să mi-o dau sau nu, dacă voi regreta, etc. Şi sincer, nici acum nu regret şi nici nu m-am plictisit de gaura aia. Aşa şi cu pierce-ul industrial în cartilajul urechii. Nu e o decizie luată la repezeală, negândită. Am stat mult să mă gândesc dacă e ok, dacă sunt sigură de acest lucru, dacă sunt capabilă să-mi aleg cu o anumită doză de înţelepciune salonul unde să fac asta şi la lucruri de genul ăsta. Şi pân' la urmă, dacă mă plictisesc de el, îl pot da jos când vreau eu. Nu e ca şi cu tatuajul care, odată ce l-ai făcut, cu el rămâi, tătică, toată viaţa, fie ca vrei sau nu, fie ca te saturi sau nu de el, fie că îţi mai place sau ba, fie că te mai reprezintă sau nu. Aşa că de-asta nu-mi fac griji cu pierce-urile. Îl fac, mă bucur de el, mă satur, îl scot, gata. De asemenea, în anumite circumstanţe un pierce poţi scoate din ureche (sau alte zone ale corpului), pe când tatuajul nu. În plus, toate au farmecul lor la o anumită vârstă. De-aici şi conflictele între generaţii. Nu îţi poţi dori tatuaje şi pierce-uri la 50 de ani, cum nu îţi poţi dori să întemeiezi propria familie la 14 ani. Dacă nu le faci pe toate la timpul lor, nu mai e niciun farmec pe-aici.
        Whateva', nu am creat articolul ăsta cu intenţia de a face diferenţa dintre tatuaje şi pierce-uri, care-s lucruri de mulţi ştiute, dar era esenţial să amintesc că sunt conştientă de anumite lucruri. Cum spuneam, am găsit salonul Pio Tattoo, dar tot interveneau diferite probleme şi nu puteam merge. De exemplu, cel mai important motiv de amânare a fost faptul că ei nu mai aveau pe stoc cercel industrial şi a durat vreo 3 zile până am găsit unul în IDM, adică ieri. Cum ieri tipu' de la salon se simţea super rău, am amânat-o pe a doua zi, ca de fiecare dată. Azi am luptat împotriva Karmei care mi s-a tot împotrivit în ultima vreme, am făcut în aşa fel încât planetele să fie aliniate în favoarea mea şi i-am dat bătaie. Am profitat de ocazie şi am mers la salon.
        Trebuie specificat faptul că ieri eram super obosită după şcoală, apoi am muncit de la 16:00 până azi dimineaţă la 6:00 la Aramis, deci eram frântă, pe de-asupra şi răcită, şi flămândă şi aveam ameţeli de ore bune. Cu toate astea, am mers, nu am ştiut că toată starea asta de rău mă va afecta în ceea ce privea mult doritul pierce. Am mers la salon, m-am aşezat pe scaun, zâmbăreaţă, dar emoţionată totuşi, mi-a făcut tipu' semn cu un marker, poziţia viitoarelor găuri era ok, mi-a dat, cică, cu un spray anestezic (cu efect 0, dar rămâne între noi) şi s-a apucat de treabă. A început cu gaura de sus...Mboon... De-aici nici nu mai ştiu cum să povestesc... M-a rugat să stau nemişcată, menţionând şi că acest lucru e foarte important. A început să împingă branula în cartilajul meu şi, frate, parcă dura 100 de ani. Era o durere suportabilă la început, dar mă aşteptam să fie doar o înţepătură şi atât, nu să o introducă aşa încet. Ce fire romantică..... Iar când am văzut că au trecut 4-5 secunde şi ăla tot abuza de urechea mea, am început să văd punctuleţe verzi ca nişte steluţe sau sori (la propriu). Aşa că am lăsat-o baltă, nu mai suportam! Era o durere de nedescris!! Pe de-asupra a mai curs şi sânge mult, de zici că tot sângele din organism mi-a ieşit pe găurica aia. Glumesc, am obiceiul să hiperbolizez când vine vorba de durere. 
        Când mi-am revenit, am plecat, am renunţat ca cea mai mare fricoasă din lume. Mă simţeam aiurea de tot, ego-ul meu era rănit şi umilit şi mă simţeam ca o laşă care îşi doreşte foarte mult ceva, dar este împiedicată de un mic amănunt - durerea.
        Mai târziu, când m-am întâlnit cu o colegă, care are experienţă în pierce-uri (deţinându-le, nu executându-le), am aflat de ce m-a durut aşa tare şi de ce nu am putut rezista pân' la capăt. În mod normal... nu e normal. Pentru că suntem în secolul 21, pierce-urile se dau cu pistolul pentru piercingul urechii, nu cu branula, ca acum 230.000 de ani înaintea contemporaneității, când neanderthalii (Homo neanderthalensis) mergeau la salon să-şi găurească cartilajele ca să fie "pă trend". Cu pistolul ar fi durat doar o secundă, aş fi simţit doar o înţepătură, apoi suportam durerile fireşti de după, ca la orice rană, dar care sunt suportabile. În fine... cel mai rău îmi pare că deşi gaura nu mi-am dat-o, m-am ales cu aceeaşi durere de care aş fi avut parte dacă mi-o dădeam şi cu o vânătaie destul de "drăguţă". Recunosc, a fost vina mea că nu m-am interesat de procedeul folosit în piercing. Dacă ştiam că se poate da în cartilaj cu pistolul (cum mi-am dat şi ce-a dea treia gaură în lob), îmi faceam aşa, dar în mintea mea nu a s-a născut curiozitatea asta. Mi se părea ciudat să se poată face pierce cu pistolul într-o porţiune aşa mică de carne. Greşeala mea.
        Acum am de aşteptat până se vindecă, ca să pot încerca din nou. Sau poate îmi voi da în cealaltă ureche... Astea-s deja detalii. Dacă ştiţi vreun salon unde se dau pierce-urile cu pistolul, vă rog să mi-l recomandaţi şi mie printr-un comentariu. În fine, ca un ultim sfat pentru cei care sunt atraşi de piercinguri şi vor unul, indiferent de zonă, este să nu vă daţi bătuţi indiferent că treceţi întâi printr-un episod mai neplăcut, ca cel al meu de astăzi. Şi mai crucial e să-ţi faci cu pistolul, nu cu branula. Cel mai important e să faci ce-ţi place. Iar dacă un lucru îţi place cu adevărat, continuă să lupţi pentru el. Asta în general, nu numai în cazul cu piercing-ul.

Despre Annitu

Write admin description here..

6 comentarii:

  1. Daca tie iti place, nu conteaza vorbele oamenilor din jur. In viata trebuie sa facem ceea ce ne place.

    Sper sa ti se vindece cat mai rapid locul si totul sa fie ok :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Data viitoare să te interesezi mai bine înainte de a dori să faci ceva de genul acesta. Asta a fost o lecție dureroasă (la propriu) din care ai învățat să te interesezi cât mai mult despre un subiect înainte de a acționa.
    Eeh, măcar știi cum e și o să fii mai pregătită pentru data viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Găurile în cartilaj nu se fac cu pistolul pentru că rănesc zona din jur. Nu e ca şi cum ar fi avut de ales baiatul. ^^

    RăspundețiȘtergere
  4. @ vioreld, mulţumesc pentru susţinere. Întâi să mi-l dau şi-apoi poţi începe cu urările de vindecare grabnică :)), deşi şi acum se aplică, pentru că am rană în locul unde am încercat să-mi dau.

    @ Ștefan Stoica, aşa am să fac, îţi dai seama. Aici a fost greşeala mea că nu m-am interesat ca lumea înainte, ci l-am ales pe cel mai ieftin. Cu ocazia asta am învăţat că atunci când e vorba de sănătate, nu trebuie să selectezi nimic în funcţie de preţ.

    @Ruki, am aflat acest lucru în cele din urmă. Şi în plus, chiar de-ar fi aşa, nu se poate face pierce industrial cu pistol, pentru că cercelul nu încape acolo.
    Oricum, îţi mulţumesc frumos pentru toate sfaturile oferite azi :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu acum ma duc sa.mi fac , sper sa fie ok !

    RăspundețiȘtergere
  6. @Dolahan Cyntya, mult succes! Sa ne povestesti cum a mers cu pierce-ul industrial, cat te-a durut si cum ti se pare! ;)

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top