vineri, 14 iunie 2013

Şandramaua de lux

Postat vineri, 14 iunie 2013  la ora 22:55:00  

       Azi am fost să vizitez o cameră dată spre închiriere dintr-o clădire de prin centru pentru cel mai bun prieten al meu, Ştefan, care se mută în capitală pentru un trai mai bun. Am căutat împreună o cameră, un apartament sau o garsonieră la un preţ avantajos timp de vreo lună şi-n cele din urmă am găsit o cameră (mansardă) într-o vilă (pe dracu, să fim sinceri - şandrama de lux) cu 400 RON pe lună. Anunţul era însoţit şi de poze, care mai târziu s-au dovedit editate în ceea ce priveşte culoarea pereţilor. Arăta genial, de lux aş putea spune.
          Am ajuns acolo după-masă, cu intenţia de a verifica dacă realitatea este reprezentată de descrierea anunţului, proprietarul fiind un bătrânel de vreo şaij' de ani care, din cate lăsa să se vadă, nu era pe creanga lui. M-a dus într-o curte în care era o clădire cu aspect arhaic şi care crea o stare de linişte, de "acasă". Am intrat pe un holişor de un metru pătrat, care nu-ţi permitea decât să mergi la subsol sau să urci la apartamente. Camera care mă interesa era la etajul 4, aşa că am urcat cu moşuleţul după mine pe scările şubrede care, după primul cutremur de 1,3 grade pe scara Richter, nu va mai exista . Erau atâtea scări în formă de spirală, de aveai impresia că eşti într-o macaroană uriaşă.
          Am ajuns în final la ultimul etaj, am deschis uşa care aproape mai stătea în picioare şi am intrat într-un hol mai mare, întunecos, care făcea legătura cu 3 încăperi : 2 camere închiriate şi intrarea de la pod. Una din camere era ocupată deja de un cuplu, iar pe mine mă interesa camera liberă.Am intrat în cameră, care era atât de mică, încât nici garsoniera mea din Ferentari nu e atât de neîncăpătoare şi de nelocuibilă. Dacă avea 2 metri pătraţi era bine! Pe lângă asta, pereţii erau galbeni-galbeni, mucegăiţi, iar în cameră era un iz de nesuportat din lipsa aerului care nu putea pătrunde doar printr-o fereastră de zici că era ochi de gărgăriţă. Patul era foarte mic şi instabil, se putea rupe în orice moment, pereţii erau pătaţi şi zgâriaţi de câinii fostului proprietar şi în cameră de-abia puteai face o piruetă.
          Am mers apoi să văd baia (la comun). Am rămas şocată de cât jeg putea fi acolo... Faianţa de pe pereţi era năclăioasă, murdară, la fel şi chiuveta, oglinda, wc-ul. Când te gândeşti că acolo trebuia ca Ştefan să se spele pe dinţi, să îşi spele vasele, să îşi ia apă de băut etc...
          Următorul "obiectiv turistic" a fost frigiderul, dacă poate fi numit aşa, pentru că în cazul ăsta, îl botezam murdărigider, la cât de sleit era totul înăuntru, şi în care de-abia dacă mai era loc ca o a treia persoană să-şi depoziteze alimentele acolo.
          Când l-am întrebat pe bătrânel de aragaz, mi-a explicat că nu intră în preţ. Zic "ok, nu-i nimic, asta se rezolvă cu un reşou de 50 de lei. Îmi arătaţi baia cu maşina de spălat şi duş sau cadă?". Aşa că m-a condus jos, din nou pe scările şubrede, ba chiar am coborât mai mult, până la un subsol demn de filmele horror clasice, unde era să mă mănânce mai mulţi păienjeni uriaşi şi fioroşi, şi acolo, pe lângă nişte camere obscure super suspecte, era o baie mare, fără încuietoare, unde puteai, chipurile, să te speli. Pe dracu'! La cât de murdar şi dărăpănos era totul, ţi se tăia instant cheful de vreun duş. Mai ales cu păienjenii ăia prin jur care nu-ţi respectau intimitatea şi te priveau în timp ce-ţi "săpuneai maimuţica".
          L-am sunat pe Ştefan, însă, la momentul respectiv, nu aveam o părere atât de proastă despre acea clădire pe cât am acum, aşa că el mi-a spus să o accept şi să-i ofer omului o garanţie de 400 lei, să aibă siguranţa că pe 1 iulie Ştefan se mută acolo. Zis şi făcut. I-am dat omului banii, mi-a dat cheile şi am plecat spre casă, fără să ştiu cât voi regreta asta mai târziu...
          Cum am ajuns acasă, mi-am dat seama de o grămadă de chestii, cum ar fi că trebuie să-şi spele vasele într-o baie împuţită, că iarna, după ce va face duş, va răci în cele 10 minute petrecute urcând scările către cameră, că îl vor mânca păienjenii şi cine ştie ce alte insecte pe care n-am avut timp să le văd în 15 minute, printre care şi de faptul trebuia să fac poze, să i le arăt lui Ştefan, să vadă diferenţa dintre pozele de pe site-ul cu anunţuri şi realitatea... Apoi, căutând nişte garsoniere de închiriat, am găsit unele care ajungeau chiar sub 400 de lei.
            Acum rămâne de văzut, de căutat până în străfundul internetului după garsonieră ok, cu un proprietar de încredere.

Despre Annitu

Write admin description here..

3 comentarii:

  1. :)) =))) GOD! Eu sunt cel pățit oarecum în povestea asta, nu ar trebui să râd. Dar moor! Cică ''moșulețul nu pare pe creanga lui'' :)).
    Eu oricum îți mulțumesc enorm, sis! Ajutorul tău e mai mult decât binevenit. Sunt convins că o să reușim până la urmă. Dacă nu găsesc altceva, o să accept oferta bătrânelului, cu riscul că devin Spiderman sau Batmat de la mușcătura vreunei creaturi :)). Ideea e că nici la visul meu nu vreau să renunț. Și o să fac tot ce se poate să reușesc. TREBUIE să reușesc! :*
    Thx a lot, lil sweet! Mă ajuți muuuult de tot. Te iubesc muuuuuult de tot, micuțo! Ești sora perfectă! >:D< :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu fugeam de acolo de cand cu camera... Si care e faza cu baia? Daca nici aia nu era curata... Te duci acolo sa te speli si te intorci mai murdar? :))
    N-as sta acolo sincer, de fapt, nici nu m-as gandi sa stau acolo.

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) auu, doamneee :)) Deja in capul meu sunt imagini cu acea casuta si nu as vrea sa fiu in locul tau Stefane. Adica, sincer... eu am 2 colege de clasa care s-au mutat impreuna in Bucuresti si stau intr-o garsoniera si platesc 450 lei/luna, undeva prin zona Ghencea (pe langa stadion...nu stiu exact). Nu merita sa-i dai lu' nenea asta 400 lei pe ceea ce iti ofera...

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top