joi, 3 aprilie 2014

Grea e viaţa de bolnav

Postat joi, 3 aprilie 2014  la ora 19:47:00  

        Când eram mică nu eram un copil bolnăvicios şi în 19 ani am păşit doar de câteva ori prin spitale sau cabinete medicale şi tocmai de-asta atunci când mă simt rău nu dau imediat fuguţa la doctor sau farmacie.
        Însă de câteva zile m-am ales cu o durere îngrozitoare de ureche, de cap şi de amigdale. Am zis că, deh, m-a tras puţin curentul pe undeva şi c-o să treacă în cel mult 24 de ore, cum se întâmplă de obicei. Au trecut câteva zile, şi durerile tot continuau şi se agravau, încât seara, când mă puneam în pat, plângeam literalmente de durere. Simţeam că o iau razna, dar am zis că, deh, sigur m-a tras puţin mai mult curentul şi că dimineaţa, când mă voi trezi, voi fi bine. Pe dracu! Deja lipsisem 2 zile de la şcoala pentru că adormeam târziu din cauza durerilor şi a plânsului de durere.
        În tot acest interval am luat tot felul de pastile pe care le luam de obicei când mă trăgea curentul: antinevralgic, paracetamol, aspirină, ketonal şi degeaba. Ba chiar am apelat la leacuri băbeşti găsite pe net sau spuse de părinţii unor prieteni, adică am ars un căţel de usturoi şi l-am băgat în ureche, la fel am procedat şi c-o ţigară, am încălzit o mână de sare şi am ţinut-o la ureche etc şi tot fără efect. 
        Astfel, azi, după o noapte în care nu am dormit aproape deloc de durere şi după o zi de şcoală în care aproape am murit de durere, am ajuns la Spitalul Clinic "Prof. Dr. Theodor Burghele", la ORL, la urgenţe, unde mi s-a dat diagnosticul: faringo-amigdalită acută. Mai exact, cu urechea, care durea cel mai rău, nu am avut nimic, ci problema era la amigdalele, care s-a extins la ureche. Iar acum am de luat 4 medicamente de 2/3 ori pe zi, care au costat o avere pentru care a trebuit să îmi amanetez şi maşina pe care o să mi-o cumpăr în viitor şi trebuie să stau mai tot timpul cu fesul pe cap şi să mă asigur că sunt îmbracată bine. 
        Aşadar, pe căldura asta eu stau cu căciulă şi geacă pe mine când toţi oamenii stau în tricou şi cu capul descoperit, pentru că atunci când toţi oamenii săteau cu căciulă şi geacă, eu stăteam fără căciulă şi doar în hanorac sau tricou. Concluzia: ăsta e un echilibru pe care nu trebuie şi nici nu vrei să-l strici.

Despre Annitu

Write admin description here..

Un comentariu:

  1. Off..știu cum e, am avut probleme mari cu amigdalele. Eu am ajuns la operație în cele din urmă, care m-a costat o avere. Așa că mai bine încerci să faci un efort să iei pastile, că altfel se agravează. E greu cu banii, medicamentele se scumpesc tot mai mult, dar fă tot ceea ce poți să le iei la timp. Însănătoșire grabnică, piticot!

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top