vineri, 23 mai 2014

Cel mai frumos bal de absolvire

Postat vineri, 23 mai 2014  la ora 23:59:00  

        Anul ăsta a fost unul destul de dificil pentru mine din punct de vedere financiar. Astfel că, atunci când eu îmi făceam griji că nu am de unde să îmi plătesc dentistul în acea lună, singura dilemă a unor colege de clasă era că nu ştiu ce să poarte la balul de absolvire sau... când eu mă tot zbăteam să găsesc un client pentru advertising ca să fac 45 de lei pentru a plăti roba de absolvire (pentru că eram singura din clasă care nu o plătise), singura dificultate a tipelor de vârsta mea era că nu se decideau la ce coafor să meargă pentru a-şi aranja părul cu ocazia balului de absolvire care a avut loc în seara asta.
        Astfel, conştientizându-mi situaţia, am ştiut încă de la jumătatea anului şcolar că eu nu voi merge la bal. Era şi culmea să merg la bal, când prioritatea mea financiară e examenul de facultate care costă o căruţă de bani. Singura problemă şi singurul lucru care a durut e că nu mi s-a dat de ales. Adică, mai am încă 3 fete din clasă care nu au mers, dar acasă părinţii le-au spus "bre, X-uleasca, când ai balul şi cât costă?", iar ele au spus că nu vor să meargă, dar dacă se răzgândeau, ştiau că pot să meargă. În schimb, eu nu am avut niciodată de ales. 
        Într-adevăr, nu pot spune că mă simt extraordinar la ocazii de genul ăsta şi nici că îmi doream cu ardoare să stau încă o zi în plus cu nişte oameni cu care oricum nu am legat mari prietenii, dar balul de absolvire e un eveniment de la care nu prea se lipseşte, indiferent de situaţia materială. E important, însă, să ştii că poţi să iei TU decizia de a merge sau nu.
        Deci, din cauza asta m-am măcinat foarte mult în ultima vreme şi mă simţeam naşpa de fiecare dată când eram întrebată de ce nu vin, iar atunci luam un aer de nepăsătoare şi spuneam "aşa, că nu vreau" încât să dau impresia că mă doare-n cur de bal şi încercam să mă şi conving singură că chiar nu îmi pasă. Dar când ajungeam acasă îmi recunoşteam cât de mult doare şi înmuiam un pachet de şerveţele...
        Şi chiar dacă mi se tot spune "lasă, că poate nici nu te-ai fi simţit bine, poate era de căcat", am regretul ăla, că toată clasa a fost, iar eu nu şi că aş fi vrut să-l experimentez, să văd pe pielea mea dacă a fost de căcat sau nu, ca să pot avea propria părere despre balul de absolvire. Sau poate, din contră, chiar dacă tuturor li s-a părut de căcat, poate eu m-aş fi simţit bine...
        În fine, terminând cu văicărelile, că poate aşa par din ipostaza de cititor, concluzia e că nu, nu am reuşit să schimb situaţia, ca în cazul robelor şi nu am fost la balul de absolvire. În schimb, în seara asta când am ajuns acasă eram supărată şi abătută din cauză că ştiam că, dacă îmi permiteam, acum puteam să îmi fac unghiile şi părul pentru bal, ca o adolescentă normală absolventă de liceu, dar starea mi s-a schimbat radical odată ce a ajuns mama acasă; Când s-a întors de la muncă a intrat în casă cu două pizze şi o sticlă de suc, s-a aşezat lângă mine şi mi-a explicat foarte frumos, cu ochii în lacrimi "mă simt extrem de prost, pentru că a fost datoria mea, ca părinte responsabil, să asigur copilului meu minimul necesar de bani cât să meargă la bal şi ştiu cât te doare şi cât suferi, deşi nu spui nimic, pentru că mereu ai fost un copil înţelegător şi nu mi-ai cerut nimic. Dar, uite, azi am făcut un efort, m-am împrumutat de 30 de lei şi am cumpărat pizza şi un suc să simţi şi tu că e o zi mai specială, să simţi că ai absolvit şi să te ajut să îţi iei gândul de la asta, că ştiu că toată seara te-ai fi gândit la cum se simt copiii la bal şi că tu nu eşti acolo". Aşa că am petrecut mai mult timp ca de obicei împreună, iar de la 6 seara, când a venit, până la 11 seara am vorbit, am povestit, am glumit, am râs şi m-am simţit atât de bine...!
        Şi chiar dacă o discuţie de 5 ore cu mama la un pahar de suc şi o pizza nu sună distractiv pentru unii şi nu pare mare lucru, pentru mine a fost ceva deosebit de frumos şi cred că în seara asta m-am simţit de 10 ori mai bine decât dacă aş fi mers la bal. 
        În concluzie, nu trebuie să dai o grămadă de bani şi să-ţi chinui picioarele pe tocuri ca să te simţi bine, ci contează să fii alături de cei cu care-ţi face plăcere să stai, alături de oamenii care depun eforturi să te facă să zâmbeşti şi care ar face orice sacrificiu să te ştie fericit. Şi sunt singură că dacă mergeam la bal găseam multe lucruri care mi-ar fi creat disconfort şi aş fi uitat seara asta imediat, însă nu am să uit niciodată seara de azi, în care mama mi-a demonstrat fix când aveam cel mai mult nevoie că e persoana care depune eforturi să mă facă să zâmbesc şi care ar face orice sacrificiu să mă ştie fericită. Pentru mine, seara asta a reprezentat cel mai frumos bal de absolvire.
Dacă îţi place ce scriu, poţi da like la pagina blogului:

Despre Annitu

Write admin description here..

9 comentarii:

  1. Tot respectul pentru acest post !

    RăspundețiȘtergere
  2. Este unul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit în ultima vreme. Ar trebui citit de cât mai mulți, ca să se înțeleagă că fericirea nu depinde de grosimea portofelului. Respect pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte dragut scris, ca experienta iti pot spune ca merita de un milion de ori mai mult sa ai pe cineva langa tine decat sa te simti singura intre 1000 de cunoscuti... keep up the good work :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincer sa fiu, este cel mai tare post, un post ce ma emotionat cu adevarat, ceea ce ar trebuii sa stie fiecare tanar, "Iubiti-va Parintii" cum spunea chiar "Adrian Tutu" concurentul de la Romanii au talent.
    Multi dintre ei, sunt la varsta in care se cred rebeli... privesc totul in gluma, dar viata are doar 2 etape , etapele placute si etapele foarte urate din viata, respect pentru mama ta !
    Stiu sincer ca te-ai simtit urat, stiu cum e sa nu ai , fiecarui se intampla , uneori chiar in momente speciale sa lipseasca partea materiala, dar iubire,afectiunea si partea spirituala umple acel gol, il face , o mare bucurie , ma bucur ca te-ai distrat alaturi de mama ta ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte foarte frumos scris!

    RESPECT MAXIM!

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna! Felicitari pentru absolvire si mult succes mai departe!!
    Am citit articolul si mi-au dat lacrimile, m-am regasit putin in ce ai scris....
    Ma bucur ca ai gasit fericirea alaturi de mama ta si ca ai petrecut o seara de neuitat.
    Mult succes in tot ce faci si la admiterea la facultate!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place ce am citit. Ti-am mai citit articolele de pe blog si o sa mai fac asta cu placere.nici eu nu am mers la balul de absolvire si nu imi pare rau.recunosc ca ma mai gandeam cum era daca mergeam ..dar nu eram foarte ok cu banii si nu am vrut sa-i pun in dificultate pe parinti. cel mai bine sa-i pretuiesti pe parinti,ei sunt cei mai importanti din viata noastra si sa le fim alaturi ca ei ne-au dat viata. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. :( m-a emoționat postarea făcută de tine,și crede-mă .. nici eu nu am mers la balul de absolvire,nu că nu am putut .. nu am vrut,am preferat să stau acasă,cu familia și prietena mea cea mai bună,oricum acasă cu ei m-am simțit mult mai bine decât la bal ..pentru că după bal am auzit multe chestii .. care sigur mi-ar fi stricat seara .. Și îți dau perfectă dreptate,uneori amintirile le creăm fix cu persoanele care ne fac să zâmbim și care se chinuie pentru noi. Îți urez mult succes în viitor,și mă bucur că ai o așa mamă.. Să aveți grijă de voi și să vă iubiți mult :).

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte frumos, ma bucur pentru tine Ana. Te invidiez putin, mi-as fi dat noaptea aia de betie (de care nu mai sunt asa mandru, oricum) pe o noapte asemanatoare cu cea pe care ai petrecuto tu.

    RăspundețiȘtergere

Ai o părere despre ce-ai citit mai sus ?

Abonează-te
ca să primești e-mail când se postează ceva nou.

© 2011 - 2017 Război în... 1. Toate drepturile rezervate.
back to top